Fumatul pasiv afectează două tipuri de populaţie: - copiii, care nu se pot apăra;
- adulţii nefumători, care trebuie să fie conştienţi de pericolele fumatului pasiv şi să le evite. Chiar înainte de naştere, copilul poate fi victimă a fumatului.
Bineînţeles, acest fapt devine concret dacă mama fumează sau dacă ea este nefumătoare dar tatăl fumător, sau dacă mama locuieşte şi frecventează un mediu de fumători. Efectele acestei expuneri la fumul de ţigară se pot manifesta prin naştere premaură, malformaţii şi greutate anormal de mică la naştere. În cazul copiilor mici, expunerea la un mediu în care se fumează poate provoca infecţii respiratorii, infecţii ale urechilor, crize de astm sau poate chiar reprezenta un factor în sindromul de moarte subită a sugarului.
Copiii nu sunt conştienţi de pericolul reprezentat de fumul de ţigară şi nu vor încerca să se protejeze. Un copil care-şi petrece 80% din timp într-un loc închis inhalând fum de ţigară, se va obişnui cu fumul, iar mai târziu va deveni dependent. Fumul de ţigară conţine peste 4 000 de substanţe, majoritatea toxice, iar 40 dintre ele sunt cancerigene şi sunt inhalate atât de fumător cât şi de persoanele din jur. Un nefumător al cărui partener de viaţă fumează are cu 25% mai multe şanse de a dezvolta un cancer pulmonar.
Aceste persoane sunt expuse şi altor boli, precum cele cardiovasculare. Aerisirea camerei în care se fumează reduce mirosul de tutun, dar elimină doar parţial substanţele chimice degajate de fumul de ţigară.
Aerul dintr-o cameră în care a fost un fumător rămâne infestat mult timp după plecarea acestuia. Chiar dacă fumatul este teoretic interzis în majoritatea locurilor publice, este foarte greu pentru nefumători să găsească un loc în care să nu fie agresaţi de fum.
Pentru confortul personal, nefumătorul va aprecia întotdeauna locurile unde fumatul este interzis (baruri, restaurante, discoteci, etc.).
|
