Prezentare
În prezent, 1,3 miliarde de persoane din toată lumea consumă tutun, iar 4,9 milioane de persoane mor în fiecare an în urma acestui consum. Jumătate din fumătorii de azi vor muri probabil în urma unei boli derivate din consumul tutunului. Banca Mondială estimează că până în 2030, fumatul va ucide anual un adult din şase (1). Deşi aproape 70% din aceste decese survin în ţările în curs de dezvoltare, fumatul rămâne o problemă majoră de sănătate în Europa. Fumatul este a doua cauză a mortalităţii în lume şi prima cauză a mortalităţii care ar putea fi evitată. Guvernanţii, puterile legislative dar şi membrii societăţii au obligaţia de a încerca să prevină aceste decese, iar profesioniştii din domeniul sănătăţii deţin un rol major în controlul tutunului. Ei au încrederea populaţiei şi a mijloacelor mass-media şi pot influenţa o mare varietate de clase sociale, economice şi politice. Deoarece aceşti profesionişti sunt în contact direct cu o mare parte a populaţiei, ei au posibilitatea de a ajuta oamenii să-şi schimbe obiceiurile. Pot oferi sfaturi, îndrumare şi răspunsuri cu privire la efectele consumului de tutun, pot ajuta pacienţii să renunţe la fumat, pot îndruma şi preveni copiii şi adolescenţii asupra pericolelor fumatului. Studiile au arătat că o consiliere venită din partea acestor profesionişti, chiar de scurtă durată, pe tema pericolelor fumatului şi importanţei renunţării, este una dintre metodele cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a reduce consumul tutunului (2).

Profesioniştii din domeniul sănătăţii pot interveni la toate nivelele sociale. La nivel individual, ei pot informa populaţia despre efectele nocive ale fumatului şi despre metodele de a învinge dependenţa. Diverse note informative au fost publicate pentru a-i ajuta pe aceşti profesionişti în misiunea lor (3). La nivel comunitar, ei pot iniţia şi sprijini eforturile de promovare a interzicerii fumatului la locul de muncă şi extinde disponibilitatea resurselor destinate celor care vor să renunţe. În sfârşit, la nivelul societăţii, ei pot să intervină într-un mod semnificativ în controlul tutunului la nivel naţional şi global; ei pot milita pentru măsuri fiscale şi legislative împotriva fumatului şi pot promova iniţiative de genul Zilei Mondiale Fără Tutun şi Convenţiei Cadru a OMS privind Controlul Tutunului (FCTC). De exemplu, profesioniştii din domeniul sănătăţii au lansat o petiţie la nivel european prin care se cere simplificarea accesului fumătorilor la serviciile specializate, protecţia totală a nefumătorilor şi implementarea Convenţiei Cadru a OMS privind Controlul Tutunului.

În general, profesioniştii din domeniul sănătăţii ar trebui să reflecte o societate sănătoasă. Organizaţiile care reunesc aceşti profesionişti pot deveni modele de referinţă pentru alte organizaţii profesionale şi pentru întreaga societate. Promovând o mentalitate împotriva fumatului, ei ar trebui să reprezinte un exemplu de urmat pentru pacienţii lor.

Comparaţie între ţările Uniunii Europene
Interzicerea comercializării tutunului în interiorul clădirilor destinate îngrijirii medicale, reprezintă, în mod cert, un bun exemplu de urmat. Anumite ţări membre, ca Polonia, Grecia, Spania şi Estonia au interzis vânzarea şi promovarea tutunului în interiorul acestor instituţii. Reţeaua Internaţională de Spitale Promotoare ale unui Stil de Viaţă Sănătos (International Network of Health Promoting Hospitals) şi Reţeaua Europeană de Spitale fără Fumat (European Network of Smoke-Free Hospitals) ce operează în majoritatea statelor membre, au ca scop interzicerea fumatului în aceste clădiri, ajutorarea celor care vor să renunţe şi încurajarea profesioniştilor din domeniul sănătăţii de a renunţa ei înşişi la fumat. În Malta, profesioniştii din sănătate au declarat că interzicerea fumatului în locurile publice ajută din ce în ce mai multe persoane să renunţe (4). Ţinând cont de acest aspect, multe state au implementat sau vor implementa în curând legi împotriva fumatului la locul de muncă, în mijloacele de transport în comun şi în locurile publice.

Malta şi Suedia sunt susţinute în demersurile lor de organizaţii ce luptă împotriva tutunului, alcătuite din medici, dentişti, asistenţi medicali, profesori, farmacişti şi psihologi. Cu ajutorul Ministerului maltez al Sănătăţii, una din aceste organizaţii a constituit un sistem de ajutorare a fumătorilor care vor să renunţe, ce constă în facilitarea accesului în clinicile de recuperare. Departamentul maltez de Promovare a Sănătăţii organizează conferinţe educaţionale şi cursuri de pregătire pentru a-i informa pe aceşti profesionişti despre dificultăţile în continuă schimbare cărora trebuie să le facă faţă un fumător care vrea să renunţe. În Suedia, organisme ca Organizaţia Europeană a Asistenţilor Medicali şi a Moaşelor împotriva Tutunului (European Nurses & Midwives Against Tobacco) şi Asociaţia Profesioniştilor din domeniul Sănătăţii împotriva Tutunului (Health Professionals Against Tobacco) lansează dezbateri despre controlul tutunului, politicile care trebuie adoptate în acest sens, susţinerea opiniilor sau dezvoltarea profesională. Organizaţiile de acest gen dau posibilitatea profesioniştilor din sănătate să adopte politici împotriva tutunului şi să dezvolte noi metode de ajutorare a pacienţilor care trec prin lungul proces de renunţare la fumat. Mai mult de două treimi din dentiştii din Suedia şi Finlanda cred că este rolul lor de a încuraja pacienţii să renunţe la fumat (5). În Regatul Unit, NHS a lansat serviciul „Renunţaţi la fumat” (Stop Smoking Service), un serviciu eficient şi accesibil, prin care se oferă consiliere şi sprijin tuturor celor care vor să renunţe.

Pe tot parcursul carierei lor, profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să fie la curent cu ultimele noutăţi şi metode de tratament, pentru a fi cu adevărat competenţi. Instruirea de specialitate a studenţilor şi a proaspeţilor absolvenţi este considerată o metodă eficientă de consiliere a celor care vor să renunţe la fumat. Totuşi, astfel de programe de instruire sunt diferite de la o ţară la alta. În Estonia, medicii sunt instruiţi pentru a putea oferi consiliere fumătorilor; scopul este de a înfiinţa un birou de consiliere în fiecare din cele 15 unităţi administrative ale Estoniei, până la sfârşitul lui 2005, personalul acestor birouri fiind instruit de consilieri profesionişti. Din 1995, toţi studenţii celei mai importante universităţi de medicină din Lituania asistă la cursuri despre prevenirea fumatului şi metodele de ajutorare a celor care vor să renunţe. Germania recunoaşte importanţa sensibilizării medicilor şi a altor profesionişti din sănătate asupra tratamentului dependenţei de tutun, într-un domeniu în care experienţa utilizării tehnicilor de renunţare la fumat este practic inexistentă.

Sensibilizarea şi educarea populaţiei, în special a copiilor, adolescenţilor şi a tinerilor adulţi sunt vitale în lupta împotriva fumatului, iar specialiştii din sănătate joacă un rol extrem de important în acest sens. Acestor categorii de populaţie le este acordată o prioritate deosebită în Grecia, unde specialiştii din domeniul sănătăţii informează copiii despre dependenţa şi riscurile reprezentate de consumul tutunului. În Suedia, Spania şi Slovacia, profesioniştii din sănătate colaborează cu instituţiile de învăţământ în scopul de a intoduce în programa şcolară cursuri despre controlul tutunului şi promovarea unui stil de viaţă sănătos, cu toate că în Spania şi în Slovacia iniţiativa este inconsecventă şi aplicată doar la nivel regional. În Cipru s-au desfăşurat campanii de sensibilizare adresate tinerilor şi femeilor însărcinate, iar în Estonia, Institutul Naţional pentru Dezvoltarea Sănătăţii a implementat o metodă eficientă de abordare a acestui subiect în şcoli, unde copiii reuşesc cu greu să renunţe la fumat din cauza presiunii psihologice exercitate asupra lor de către anturaj.

Dificultăţi întâmpinate în buna aplicare a programelor
În ciuda acestor măsuri proactive implementate cu scopul de a aborda în mod deschis problema dependenţei de tutun, în numeroase ţări europene, două din cele mai importante obstacole în aplicarea unei politici antitabac eficiente sunt de ordin financiar. Este vorba, pe de o parte, de taxele aplicate comerţului cu tutun, iar pe de altă parte, de costurile individuale care trebuie suportate pentru a urma un tratament de dezintoxicare.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Banca Mondială estimează că o creştere de 10% a preţului ţigărilor ar motiva în jur de 42 de milioane de persoane din toată lumea să renunţe la fumat (6). Taxele aplicate produselor din tutun pot reflecta preţuri de vânzare a ţigărilor extrem de diferite de la o ţară la alta a Uniunii. Astfel, preţul ţigărilor în Luxemburg poate fi de trei ori mai mic decât al celor din Regatul Unit (7). Prin urmare, Luxemburgul atrage un număr enorm de fumători din ţările vecine. În Franţa, creşterea treptată a preţului ţigărilor, practicată în decursul ultimilor ani, a făcut ca un număr din ce în ce mai mare de fumători să-şi dorească să renunţe. Profesioniştii din domeniul sănătăţii pot profita de poziţia lor pentru a face presiuni asupra guvernelor pentru ca acestea să efectueze schimbări în sistemul de taxe pe produsele din tutun.

Costul tratamentelor de dezintoxicare poate constitui un obstacol major în tratarea dependenţei de tutun. Fumatul predomină în rândul persoanelor cu venituri reduse. Costul acestor tratamente ar trebui să fie deci accesibil. Pentru moment, nu există niciun acord la nivel european în privinţa costului acestor tratamente. În Malta, de exemplu, clinicile de dezintoxicare sunt accesibile oricui, iar tratamentul este gratuit, fapt ce încurajează persoanele care vor să renunţe. În Regatul Unit, NHS pune la dispoziţia celor care vor să renunţe la fumat ajutoare financiare, cum ar fi plata substitutelor de nicotină pe bază de reţetă medicală, care sunt gratuite pentru pacienţii în vârstă sau cu venituri reduse. În ţări precum Spania, Germania şi Slovacia, produsele farmaceutice nu sunt gratuite. În consecinţă, în Germania, de exemplu, doar 25% din medici se interesează de statutul de fumător/nefumător al pacienţilor şi mai puţin de 5% dintre ei îi sfătuiesc să renunţe la fumat. Medicii nu sunt susţinuţi în demersurile lor, iar ceilalţi profesionişti din sănătate duc o lipsă acută de timp şi de resurse pentru a trata dependenţa de tutun. În Slovacia, lipsa resurselor constituie principala problemă în tratarea dependenţei de nicotină, în ciuda reuşitei diferitelor proiecte în materie. Lipsa unei consilieri psihologice poate de asemenea determina mulţi fumători să recidiveze.

În concluzie, populaţia nu este destul de conştientă de acest pericol iar cercetările nu sunt consecvente în ţările Uniunii Europene. Cu toate că în Spania şi în Cipru vor fi lansate în curând proiecte de cercetare a eficienţei programelor antitabac, lipsa informaţiilor concrete poate reduce eficacitatea proiectelor de acest gen.

Rezumat
Profesioniştii din domeniul sănătăţii joacă un rol extrem de important în controlul consumului de tutun. Organizaţiile care susţin aceşti profesionişti au o influenţă pozitivă asupra deciziilor politice luate în acest domeniu şi în elaborarea mesajelor pozitive; de asemenea, aceste organizaţii asigură o continuitate în educarea şi instruirea acestor profesionişti. Cu toate acestea, organizaţiile de acest gen nu pot funcţiona fără ajutorul şi susţinerea statelor membre. În consecinţă, profesioniştii din sănătate ar trebui încurajaţi să renunţe ei inşişi la fumat şi, în eforturile lor, să convingă publicul larg să facă tot posibilul pentru a renunţa; de asemenea, ei ar trebui să încerce să convingă grupurile naţionale şi internaţionale să finanţeze iniţiativele împotriva fumatului.

Informaţii despre noua campanie europeană împotriva fumatului, „HELP – Pentru o viaţă fără tutun” şi despre activităţile Uniunii privind controlul tutunului, pot fi găsite accesând site-ul internet al Comisiei: http://europa.eu.int/comm/health/.../tobacco_en.htm

Observaţii:
- Acest comunicat de presă este disponibil graţie expertizei furnizate de membrii Reţelei Europene pentru Prevenirea Fumatului (mai 2005).
- „Opiniile exprimate nu trebuie în niciun caz considerate ca o poziţie oficială a Comisiei Europene”.
- Adresele site-urilor internet şi sursele citate se vor regăsi în corpul textului.
- Ca parte a noii campanii anti-fumat „HELP – Pentru o viaţă fără tutun” lansată de Comisia Europeană, comunicate de presă vor fi eliberate în mod regulat (din aprilie până în noiembrie) pentru a furniza mijloacelor media informaţii importante din domeniul sănătăţii, dar şi cu scopul de a susţine, prelungi şi intensifica măsurile campaniei „HELP”.